Cine a inventat armura?

Armura

Armura este un strat de protectie folosit pentru a preveni pagubele produse asupra unui obiect, a unei persoane sau a unui vehicul, pagube provenite din contactul direct al armelor sau al proiectilelor, de obicei in timpul luptelor sau in mediile potential periculoase (zone de constructie, parcuri de skating etc.). Armura personala este folosita pentru a proteja soldatii si animalele de razboi, iar armura de vehicule este folosita pe nave de razboi si vehicule de lupta.

Armura a fost folosita de-a lungul istoriei, fiind realizata din diferite materiale, incepand cu protectii rudimentare de piele si evoluand la zale si placi de metal pana la compozitele moderne din zilele noastre. Marea parte a istoriei militare productia armurilor de metal a dominat tehnologia si intrebuintarea acestora. Armura a condus dezvoltarea multor tehnologii importante din Lumea Antica, inclusiv laminarea lemnului, mineritul, rafinarea metalului, constructia de vehicule, procesarea pieilor si, mai tarziu, prelucrarea metalelor decorative. Productia sa a fost influenta in revolutia industriala si a condus la dezvoltarea comerciala a metalurgiei si a ingineriei. A fost cel mai influent factor in dezvoltarea armamentului, care la randul sau a revolutionat strategia de razboi si razboiul in sine.

Istoria armurii

Factorii semnificativi in dezvoltarea armurii includ necesitatile economice si tehnologice a productiei acesteia. Spre exemplu, armura din placi a aparut pentru prima data in Europa Medievala cand ciocanele cu cadere actionate cu ajutorul apei a facut ca realizarea placilor sa fie mai rapida si mai ieftina. De asemenea, armatele moderne nu isi echipeaza trupele cu cea mai buna armura disponibila deoarece ar fi prea scump. De multe ori dezvoltarea armurii merge in paralel cu dezvoltarea eficientei armamentului, armurierii cautand sa realizeze o protectie cat mai buna fara sa sacrifice din mobilitate.

Tipuri de armuri binecunoscute din istoria europeana includ lorica hamata, lorica squamata si lorica segmentata ale legiunilor romane, platosa de zale de la inceputul Evului Mediu, o armura intreaga realizata din placi de otel purtata de cavalerii de la sfarsitul Evului Mediu si din Renastere si o platosa purtata de cavaleria grea din multe tari europene pana in primul an al Primului Razboi Mondial. Razboinicii samurai ai Japoniei Feudale au utilizat mai multe tipuri de armura timp de sute de ani pana in secolul XIX.

Armura nu era intodeauna realizata sa acopere intreg corpul. Uneori nu se purta mai mult de o casca si aparatori la picioare, restul corpului fiind protejat cu ajutorul unui scut mare. Poporul aztec este un exemplu care isi echipa armatele in acest mod.

Armura de zale, realizata din inele de fier interconectate, a aparut candva dupa anul 300 i.Hr. Inventia acesteia este creditata celtilor, considerandu-se ca romanii doar au adoptat design-ul. Pas cu pas, placi sau discuri mici de fier au fost adaugate armurii de zale pentru a proteja zonele vulnerabile. Pielea tabacita intarita si constructia cu atele au fost folosite pentru piesele de armura pentru brate si picioare si a fost dezvoltata haina cu placi, o armura realizata din placi mari de metal cusute in interiorul unei haine de piele sau din material textil.

Probabil cea mai cunoscuta armura din lume a fost cea intreaga, din placi, asociata cu cavalerii de la sfarsitul Evului Mediu European si pana la inceputul secolului al XVII-lea, in perioada Iluminismului. Pana in jurul anului 1400, arumra intreaga din placi cu hranasament era deja dezvoltata in armurariile din Lombardia. Cavaleria grea a dominat campurile de lupta timp de secole, in mare parte datorita armurii.

Treptat, incepand cu mijlocul secolului XVI, elemente din armura au fost indepartate unul dupa altul pentru a usura din greutatea armurii soldatilor si pentru a le oferi mai multa mobilitate.

In zilele noastre, vestele antiglont realizate din tesaturi balistice (kevlar, dyneema, twaron, spectra etc) si placi metalice sau ceramice sunt cele mai comune printre fortele de politie, personalul de securitate, ofiterii de inchisoare si in cateva ramuri ale armatei.

Prima tehnologie moderna de productie pentru placare de armura a fost folosita armatele marine in constructiile navelor de razboi. Primele tancuri au fost produse in timpul Primului Razboi Mondial. Armura pentru avioane a fost folosita pentru a proteja pilotii si sistemele aeronavelor inca din Primul Razboi Mondial.

Trenurile blindate au fost folosite pentru prima data in timpul secolului al XIX-lea, in Razboiul Civil American (1861 – 1865). Dar au mai fost utilizate si in alte razboaie precum: Razboiul Franco-Prusac (1870 – 1871), in Primul si Al Doilea Razboi al Burilor (1880 – 1881 si 1899 – 1902), Razboiul Polonezo-Sovietic (1919 – 1921), in ambele Razboaie Mondiale (1919 – 1921 si 1939 – 1945) si in Primul Razboi din Indochina (1946 – 1954). Cea mai intensiva folosinta a trenurilor blindate a fost in timpul Razboiului Civil Rus (1918 – 1920).

Odata cu dezvoltarea unei artilerii antiaeriene eficiente, in perioada premergatoare celui de-Al Doilea Razboi Mondial, pilotii militari, odata “cavalerii aerului” in Primul Razboi Mondial, au devenit mult mai vulnerabili atacurilor de la sol. Drept raspuns a fost adaugata armura aeronavelor pentru a proteja echipajul si zonele vulnerabile precum motoarele si rezervoarele.

In zilele noastre, armura tancurilor a progresat foarte mult de la formele pe care le aveau in Al Doilea Razboi Mondial, acum incorporand nu doar compozite dure, ci si armuri reactive create pentru a dispersa proiectilele explozive.

Armura a evoluat in timp si a fost inca de la inceput o parte esentiala din echipamentul de protectie militar si nu numai. Animalele cu armura au fost inlaturate si au aparut vehiculele blindate. Pielea dura, zalele si platosele de otel au fost inlocuite cu materiale balistice si compozite dure care fac fata cu succes la numeroase atacuri. Dar putem spune ca totul se datoreaza evolutiei in paralel a armelor, deoarece incercau sa tina pasul unele cu cealalte. Deci putem spune ca sunt intr-o competitie continua si vor continua sa evolueze si pe viitor.

Acum ati aflat cine a inventat armura si care este povestea acestei inventii. Speram ca acest articol vi-a satisfacut dorinta de cunoastere si vi-a imbogatit cunostintele.