Cine a inventat clepsidra?

Dispozitiv primitiv de masurare a timpului

Clepsidra este un dispozitiv primitiv care masoara trecerea timpului, in general cateva minute sau o ora. Este formata din doi bulbi de sticla verticali, conectati intre ei printr-o mica stramtoare (gat) care permite scurgerea regulata a materialului (de obicei nisip) din bulbul superior in cel inferior. Odata ce bulbul superior s-a golit clepsidra poate fi intoarsa pentru a relua numaratoarea. Factorii care afecteaza masurarea timpului sunt: cantitatea de nisip, marimea bulbului, largimea gatului si calitatea nisipului. Alti inlocuitori ai nisipului sunt pudra din coji de oua si pudra de marmura.

Istoria clepsidrei

Originea clepsidrei este neclara, desi este posibil sa fi fost introdusa in Europa in secolul VIII de catre un calugar numit Luiprand, care a servit la catedrala din Chartres, Franta. Nu a fost pana in secolul al XIV-lea cand clepsidra a inceput sa fie vazuta ca un obiect comun, cea mai veche reprezentare a existentei unui asemenea instrument de masurat timpul fiind pe fresca pictata in anul 1338, “Alegoria Bunei Guvernari”, realizata de italianul Ambrogio Lorenzetti. Spre deosebire de predecesorul acesteia, ceasul cu apa (numit “Clepsydra” – “Hoata timpului”), care se presupune a fi inventat in Egipt, clepsidra se presupune ca isi are originea in Europa. Aceasta teroie se bazeaza pe faptul ca primele inregistrari scrise despre acest instrument au aparut in majoritatea jurnalelor de bord ale navelor maritime europene. Registre din aceeasi perioada mentioneaza despre vanzarile clepsidrelor si apar in listele magazinelor de pe nave. O inregistrare timpurie este o chitanta de vanzare din anul 1345 pe numele lui Thomas de Stetesham, clericul navei englezesti “La George”.

Clepsidrele au fost foarte populare la bordul navelor, fiind cele mai de incredere instrumente de masurat timpul in larg. Spre deosebire de ceasul cu apa, miscarile navei pe timpul deplasarii nu afecta clepsidra. Faptul ca aceasta folosea materiale granulate in locul lichidelor oferea o masuratoare mai precisa, pe cand ceasul cu apa era predispus la condens in interior pe parcursul schimbarilor de temperatura. Marinarii au descoperit ca clepsidra ii putea ajuta la determinarea longitudinii, a distantelor la este sau la vest de un anumit punct, cu o acuratete rezonabila.

Clepsidra si-a gasit popularitatea si pe uscat. Cum utilizarea ceasurilor mecanice pentru indicarea timpului evenimentelor, precum slujbele din biserici, au devenit comune, nevoia pentru a tine evidenta timpului si cererile pentru instrumentele de marurat timpul au crescut. Clepsifrele erau relativ ieftine deoarece nu aveau nevoie de o tehnologie rara pentru a fi fabricate, iar componentele erau usor de gasit, astfel ca fabricarea acestor instrumente a devenit mai comuna si utilizarile acestora mai practice.

Instrumentele erau adesea gasite in biserici, in case si la locurile de munca, folosite pentru a masura durata predicilor, a timpului de gatit si a timpului petrecut in pauzele de munca. Deoarece au fost folosite in pentru mai multe sarcini zilnice, modelul clepsidrei a inceput sa fie tot mai mic. Modelele mai mici erau mai practice si erau foarte populare deoarece facea cronometrarea mai discreta.

Dupa anul 1500 clepsidra nu a mai fost la fel de raspandita cum era in trecut. Acest fapt s-a datorat dezvoltarii ceasului mecanic, care a devenit mai precis, mai mic si mai ieftin, astfel tinand evidenta timpului mai usor. Totusi, clepsidra nu a disparut in totalitate. Desi au devenit tot mai putin folositoare pe masura ce tehnologia ceasurilor a avansat, clepsidrele au ramas cautate datorita design-ului lor.

In secolul XVIII fratii John si James Harrison au inventat cronmetrul marin, care a imbunatatit in mod semnificativ stabilitatea clepsidrei pe mare. Luand elementele din design-ul logic din spatele clepsidrei, cei doi au reusit sa creeze, in anul 1761, un cronometru marin care era capabil sa masoare cu precizie calatoria din Anglia in Jamaica, cu o marja de eroare de cinci secunde.

Cateva din cele mai faimoase clepsidre sunt: clepsidra de 12 ore a lui Charlemagne al Frantei si clepsidrele regelui Henry al VIII-lea realizate de artistul Holbein in secolul XVI. Cea mai veche clepsidra care a supravietuit timpului se afla in Muzeul Britanic din Londra.

Acum ati aflat cine a inventat clepsidra si care este povestea acestei inventii. Speram ca acest articol vi-a satisfacut dorinta de cunoastere si vi-a imbogatit cunostintele.