Cine a inventat parfumul ?

Cine a inventat parfumul ?

Cine a inventat parfumul

Cine a inventat parfumulParfumul este o combinatie de uleiuri esentiale aromate sau de compusi aromatici, agenti fixatori si solevnti folositi pentru a oferi corpului uman, animalelor, alimentelor, obiectelor si spatiilor locuibile un miros placut.

Lumea parfumului este o industrie masiva ce traverseaza toate continentele si se extinde chiar si in regiunile indepartate ale natiunilor lumii a treia, acolo unde locuitorii doresc sa-si modifice mirosul natural al corpului. Majoritatea parfumurilor vandute astazi urmaresc sa creeze o stare de spirit, de multe ori una de atractie pentru o alta persoana.

Istoria parfumului

Cuvantul “parfum” este derivat din latinescul “perfumare” ce inseamna “a fumega”. Parfumeria, sau arta de fabricare a parfumului, a inceput in Mesopotamia si in Egiptul Antic si a fost dezvoltata mai departe de catre romani si persani. In Roma Antica s-a lucrat cu sarguinta pentru a perfectiona productia de parfum,iar metoda lor de distilare care este utilizata si astazi.

Primul chimist din lume este considerata a fi o femeie pe nume Tapputi, o producatoare de parfumuri care a fost mentionata intr-o tableta scrisa in cuneiforme, descoperita in Mesopotamia si care dateaza din al II-lea mileniu i.Hr. Femeia distila flori, ulei si obligeana cu alte substante aromatice, apoi le filtra si si le punea inapoi in alambic, proces pe care il repeta de mai multe ori. In India, parfumul si parfumeria au existat inca din timpurile Civilizatiei de pe Valea Indusului (3300 – 1300 i.Hr.). Unele dintre cele mai vechi distilari al Ittar-ului au fost mentionate in textele hinduse “Charaka Samhita” si “Shushruta Samhita”.

Cea mai veche utilizare a parfumului poate fi urmarita pana in Egiptul Antic, unde cetatenii aveau parul ras si isi puneau un pic de grasime animala parfumata pe cap. In timpul zilei, caldura topea incet grasimea care se scurgea in jos pe corp, schimband mirosul lor natural.

Intre anii 2004 – 2005 arheologii au descoperit, in Pyrgos, Cipru, ceea ce se considera a fi cele mai vechi parfumuri din lume, acestea avand o vechime de mai bine de 4000 de ani. Parfumurile au fost descoperite intr-o parfumerie antica cu o suprafata de 4000 m², in care s-au mai descoperit si aproximativ 60 de alambicuri, vase de amestecat, palnii si sticlute de parfum. Metoda de fabricare a acestor parfumuri implica utilizarea a diferite plante uscate pentru a face o substanta tip tamaie care parfumeaza aerul cand este arsa.

In Antichitate oamenii foloseau ierburi si mirodenii precum migdale, coriandru, mirt, rasina de conifere si bergamota, dar si flori. Metoda de distilare pentru producerea de parfumuri a dat romanilor o modalitate de extragere a unui miros puternic in anul 1000 i.Hr. In secolul 9 d.Hr., chimistii din Europa au inceput sa inregistreze retetele si metodele lor de fabricare a parfumului.

In secolul IX, chimistul arab, Al-Kindi, a scris “Cartea Chimiei Parfumurilor si a Distilarilor”, ce contine peste 100 de retete pentru uleiuri aromate, ape aromate si substituti sau imitatii a medicamentelor costisitoare. Carte descria si 107 metode si retete pentru fabricarea parfumului si a echipamentului aferent productiei, precum alambicul (din limba greaca, insemnand “ceasca”, “cupa”).

Chimistul persan Ibn Sina (cunoscut si ca Avicenna) a introdus procesul de extragere a uleiurilor din flori prin metoda distilarii, procedura cea mai des folosita si in zilele noastre. La inceput, chimistul a experimentat pe trandafiri. Pana la descoperirea sa, parfumurile lichide erau amestecuri de ulei si ierburi sau petale zdrobite. Apa de trandafiri era mult mai delicata si a devenit foarte rapid populara. Ingredientele brute si tehnologia de distilare au influentat foarte mult parfumeria vestica si dezvoltarile stiintifice, in special chimia.

Arta parfumeriei a fost cunoscuta in Europa inca din anul 1221, daca s-ar lua in calcul retetele calugarilor de Santa Maria delle Vigne sau SanTa Maria Novella din Florenta, Italia. In partea estica maghiarii au produs, in anul 1370, un parfum realizat din uleiuri aromate amestecate intr-o solutie alcoolica, parfum realizat la cererea Reginei Elisabeta a Ungariei. In Italia Renascentista, arta parfumeriei a prosperat, iar in secolul XVI, parfumierul personal al Caterinei de Medici, Rene Florentinul, a dus rafinamentul italian in Franta.

Intre secolele XVI si XVII, parfumurile erau folosite in principal de catre cei bogati pentru a masca mirosurile corpului rezultate din pricina imbaierilor infrecvente. In mare parte, datorita acestor fapte, industria parfumului a fost creata.

Distileriile din Europa care produc parfumuri exclusiviste achizitioneaza cantitati masive de flori proaspete de la cultivatorii din jur. Spre exemplu, in Franta, parfumeria este una dintre industriile nationale. Cu toate acestea, fabricarea parfumului nu se limiteaza la productia comerciala.

Oponentii acestei industrii spun ca productia masiva si utilizarea parfumului creeaza o problema de sanatate umana si contribuie la poluarea mediului. Pacientii cu astm bronsic pot suferi un atac atunci cand sunt in prezenta anumitor mirosuri si ca urmare a utilizarii diferitelor plante in productia parfumului unele persoane pot experimenta o reactie alergica. Moscul, un ingredient comun pentru parfum a fost detectat in cantitati poluante in lacurile si raurile din preajma fabricilor de parfum.

Potentialul de crestere in industria parfumurilor este importanta deoarece mai multe moduri de cercetare pentru anumite mirosuri afecteaza comportamentul uman. In plus fata de producerea aromelor care sunt placute, studiile indica faptul ca diferite mirosuri produc comportamente diferite de la om la om. Cercetatorii s-au ocupat de testarea si izolarea acestor mirosuri, in scopul de a le produce comercial.

Acum stiti cine a inventat parfumul si care este povestea acestuia. Speram ca acest articol vi-a satisfacut dorinta de cunoastere si vi-a imbogatit cunostintele.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*