Cine a inventat radarul?

Cine a inventat radarul?

Radar
Radar
sursa img: flaticon.com

Un obiect care se foloseste in navigatie foarte mult, dar si in domenii unde se doreste detectia obiectelor, radarul este un instrument standard folosit in domeniile aeronauticii si maritime, dar si pe plan terestru unde este necesara detectia si cunoasterea distantei, directiei sau vitezei obiectelor. Dar v-ati intrebat vreodata cine a inventat radarul? Ei bine, haideti sa aflam impreuna cine este inventatorul radarului si cat de importanta este aceasta inventie.

         Radarul este un sistem pentru detectia obiectelor ce foloseste undele radio pentru a determina distanta, altitudinea, directia sau viteza obiectelor. Poate fi folosit pentru a detecta aeronave, nave maritime, nave spatiale, rachete ghidate, vechicule cu motor, formatiuni meteorologice si planuri terestre. Antena radar transmite pulsuri de unde sau microunde radio ce se reflecta din orice obiect aflat in fata lor. Undele refelctate se intorc spre un receptor aflat, do obicei, in acelasi loc ca si transmitatorul.

         Radarul a fost dezvoltat in secret de catre mai multe natiuni inainte si in timpul celui de-Al Doilea Raboi Mondial. Denumirea “radar”, si nu aparatul in sine, este creditata Marinei SUA, ce l-au folosit ca acronim pentru “RAdio Detection And Ranging”. Denumirea a intrat de atunci in vocabularul englezesc si in al altor tari ca un substantiv comun.

         Inca din 1886, fizicianul german Heinrich Hertz a demonstrat ca undele radio pot fi reflectate din obiectele solide. Inventatorul german Chiristian Hulsmeyer a fost primul care a folosit undele radio pentru a detecta prezenta unui obiect metalic aflat la distanta. In 1904, el a demonstrat fesabilitatea detectarii unei nave aflate in ceata densa, dar nu si distanta acesteia de la transmitator.

         Inainte de Al Doilea Razboi Mondial, natiunile si-au dat seama de importanta radarului, astfel cercetatori din Franta, Germania, Italia, Japonia, Olanda, Uniunea Sovietica, Regatul Unit si SUA, au dezvoltat, independent si in mare secret, tehnologii ce au dus la versiunea moderna a radarului.

         In jurul anului 1935, inginerul militar sovietic P.K. Oshchepkov, in colaborare cu Institutul de Electrofizica din Leningrad, a realizat un aparat experimental numit “RAPID”, capabil sa detecteze o aeronava aflata la 3 km de receptor. Un an mai tarziu, maghiarul Zoltan Ray inventeaza un model similar de radar.

         Utilizarile moderne ale radarului sunt foarte diverse, incluzand controlul traficului aerian, astronomie radar, sisteme de aparare aeriene, sisteme antiracheta, radare marine pentru a localiza obiective sau alte nave, sisteme anticoliziune pentru aeronave, sisteme de supraveghere si intalniri spatiale, monitorizari meteorologice, sisteme de altimetrie si control de zbor, siteme de localizare a tintelor rachetelor ghidate, radare pentru detectii subterane folosite pentru observatii geologice si aparate radar folosite pentru stabilirea vitezei folosite de politia rutiera. Sistemele radar ultramoderne sunt asociate cu procesarea semnalului digital si sunt capabile sa extraga informatii folositoare din nivelele de sunet foarte ridicate.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.