Cine a inventat untul?

Untul

Untul este un produs lactat realizat din baterea smantanei, pentru a separa grasimea de laptele batut, grasimea impreuna cu proteinele de lapte si apa formand produsul finit. In general este folosit pentru a-l intinde pe paine sau pe alte preparate de panificatie, de asemenea si la gatit precum la copt, la sosuri si la prajit in tigaie.

Cel mai frecvent untul este preparat din lapte de vaca, dar poate fi realizat si din lapte de la alte animale precum oi, capre, bivolite etc. Uneori se mai adauga in unt si sare, arome si conservanti. Untul este o emulsie de apa in ulei rezultat din inversia procesului de smantanire unde proteinele de lapte sunt emulsificatorii. Ramane solid cand este tinut in frigider, iar la temperatura camerei se inmoaie intr-o consistenta usor de intins si se topeste intr-un lichid cu o consistenta subtire la 32-35 de grade Celsius.

Istoria untului

Se poate ca cel mai timpuriu unt sa fi fost realizat din lapte de capra sau oaie, deoarece vitele nu ar fi fost domesticite pentru inca 1000 de ani. O metoda antica de preparare a untului, inca folosit in zilele noastre in cateva parti ale Africii si in Orientul Apropiat, implica o piele de capra umpluta pe jumatate cu lapte si umflata cu aer inainte de a fi sigilata. Pielea este apoi atarnata de un trepied si leganata pana la formarea untului.

In climatul mediteranean, untul nelimpezit se strica rapid, astfel ca, spre deosebire de cascaval, nu era o metoda practica de sa se conserve nutrientii de lapte. In Antichitate, grecii si romanii considerau untul ca fiind un preparat potrivit pentru barbarii din nord. O piesa comica a poetului Anaxandries face referire la traci ca fiind “boutyrophagoi”, mancatori de unt. Pliny cel Batran descrie ,in lucrarea sa “Istoria Naturala”, ca untul este cel mai delicat preparat al barbarilor si continua sa ii descrie si proprietatile medicinale ale sale. Mai tarziu, medicul Galen descrie untul doar ca pe un agent medicinal.

In climatele mai reci ale Europei de Nord oamenii puteau pastra mai mult untul pana sa se strice. Scandinavia are cea mai veche traditie de export de unt din Europa, datand inca din secolul al XII-lea. Dupa caderea Romei si pe durata Evului Mediu, untul a devenit un aliment comun in majoritatea Europei, dar avea o reputatie slaba, fiind consumata in principal de catre tarani. A devenit foarte greu acceptat de catre clasele inalte, dar a castigat popularitate la inceputul secolului al XVI-lea cand Biserica Romano-Catolica a permis consumul de unt in timpul postului. Painea si untul au devenit ceva obisnuit pentru clasa de mijloc, iar englezii si-au castigat reputatia pentru folosirea untului topit drept un sos cu legume sau carne.

Asemenea Irlandei, Franta a devenit foarte binecunonscuta pentru untul produs, in special in zonele Normandia si Brittania. Pana in anii 1860 untul a avut o cerere atatde mare in Franta incat Imparatul Napoleon al III-lea a oferit un premiu in bani pentru un inlocuitor ieftin pentru a suplimenta proviziile insuficiente de unt. Astfel, in anul 1869, un chimist francez a primit premiul pentru inventia margarinei.

Pana in secolul XIX marea parte a untului era fabricat manual, in ferme. Primele fabrici de unt au aparut in SUA, la inceputul anilor 1860, dupa introducerea cu succes a fabricilor de cascaval cu un deceniu inainte. La sfarsitul anilor 1870 a fost introdus separatorul centrifugal de smantana, cel mai bine comercializat de catre inginerul suedez Carl Gustaf Patrik de Laval. Aceasta tehnologie a grabit mult procesul de preparare a untului. Ulterior, tehnologia de separare a devenit mai ieftina si mai compacta, astfel ca separarea se realiza in ferme, iar untul si smantana erau transportate separat la fabrici. Pana in 1900 mai bine de jumatate din untul produs in SUA era realizat in fabrici, Europa urmand modelul la scurt timp.

Incepand cu secolul XX, consumul de unt a scazut in majoritatea tarilor occidentale, in mare parte datorita cresterii popularitatii margarinei, aceasta fiind mai ieftina, iar in ultimii ani, considerata si mai sanatoasa. In SUA, consumul de margarina l-a surclasat pe cel al untului in anii 1950 si se intampla acelasi lucru si astazi, margarina fiind mai consumata decat untul in SUA si UE.

In anul 1997, India a produs aproximativ 1 470 000 de tone metrice de unt, in mare parte fiind consumat pe plan intern. A doua tara ca productie de unt a fost SUA cu 522 000 de tone metrice, urmata de Franta (466 000 de tone metrice), Germania (442 000 de tone metrice) si Noua Zeelanda (307 000 de tone metrice). Pe primul loc la consumul de unt, cu 8 kilograme per capita annual, se afla Franta.

Acum ati aflat cine a inventat untul si care este povestea acestui aliment. Speram ca acest articol vi-a satisfacut dorinta de cunoastere si vi-a imbogatit cunostintele.