Cine a descoperit circuitulimprimat




Cine a inventat circuitul imprimat

Circuitul imprimat

V-ati intrebat vreodata cine a inventat circuitul imprimat? Ei bine, haideti sa aflam impreuna cine este inventatorul circuitului imprimat si cand a aparut acesta.

Circuitul imprimat este o placa ce suporta mecanic si conecteaza electric componentele electronice folosind piste conductoare, tampoane si alte caracteristici gravate din foi de cupru laminate pe un substrat neconductor. Placile de circuit imprimat pot fi cu o singura fata (un strat de cupru), cu doua fete (doua straturi de cupru) sau multistrat. Conductorii de pe diferite straturi sunt conectati prin gauri placate numite “via-uri”. Circuitele avansate pot contine si alte componente precum capacitori, rezistori sau dispozitive active precum cele incorporate in substrat.

Istoria circuitului imprimat

Dezvoltarile metodelor folosite in placile de circuite imprimate moderne au luat nastere la inceputul secolului XX. In anul 1903, inventatorul german Albert Hanson a descris conductori din folie plata laminati pe o placa izolatoare, in straturi multiple. Thomas Edison a facut experimente cu metode chimice de placare a conductorilor pe hartie de panza in anul 1904. Arthur Berry a patentat in 1913 o metoda de imprimare si gravare, iar Max Schoop a obtinut un patent pentru pulverizarea la flacara a metalului pe o placa folosind un sablon. Charles Durcase a patentat in 1927 o metoda de electroplacare a sabloanelor de circuit.

Inginerul austriac Paul Eisler a inventat circuitul imprimat ca parte a unui radio in timp ce lucra in Anglia in jurul anului 1936. Prin anul 1943 SUA a inceput sa foloseasca tehnologia la scara larga pentru a produce focoase de proximitate pentru a le folosi in Al Doilea Razboi Mondial. Dupa razboi, in 1948, SUA a eliberat inventia pentru aplicatii comerciale. Circuitele imprimate nu au devenit obisnuite in electronicele pentru consumatori decat de la mijlocul anilor 1950, dupa ce procesul de “Auto-Sembly” a fost dezvoltat de catre Armata SUA.

Inainte de circuitele imprimate (si putin dupa inventia acestora) s-a folosit constructia punct-la-punct. Pentru prototipuri sau rulaje mici de productie, folia de sarma sau placa de turele erau mai eficiente. Inainte de inventia circuitului imprimat a fost Echipamentul de Produs Circuite Electornice al lui John Sargrove, functional intre anii 1936 – 1947, care pulveriza metal pe o placa bachelita. Echipamentul era capabil sa produca trei radiouri pe minut.

La inceput fiecare component electronic avea ghidaj de cablu, iar placile de circuite imprimate aveau gauri pentru fiecare cablu al fiecarui component in parte. Ghidajele componentelor erau apoi trecute prin gauri si lipite de pistele placii. Aceasta metoda de asamblare este numita constructie prin gaura. In anul 1949 Moe Abramson si Stanislaus F. Danko din cadrul Corpului de Semnal al Armatei SUA au dezvoltat procesul “Auto-Sembly” in care ghidajele componentelor erau introduse intr-un sablon de interconectare din folie de cupru si lipita prin imbaiere. Patentul pe care l-au obtinut cei doi in anul 1956 a fost atribuit Armatei SUA. Odata cu dezvoltarea laminarii placilor si a tehnicilor de gravare, acest concept a evoluat in procesul de fabricare standard a placilor de circuite imprimate folosit in zilele noastre.

Placile de circuite imprimate se gasesc in toate mai putin in cele mai simple produse electronice. Sunt ceea ce ajuta la functionarea eficienta si sigura a electronicelor din zilele noastre si au devenit de neinlocuit. Piata mondiala pentru placile de circuite integrate simple a ajuns la aproximativ 60 de miliarde de dolari in anul 2012.

Acum ati aflat cine a inventat circuitul imprimat si cand a aparut acesta. Speram ca acest articol vi-a satisfacut dorinta de cunoastere si vi-a imbogatit cunostintele.




Articol scris in categoria Electronica

Vezi si alte articole din aceasta categorie:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*