Cine a inventat podul?

Podul

Podul este o structura construita pentru a se intinde peste un obstacol fizic precum o apa, o vale sau un drum, cu scopul de a crea un pasaj peste obstacol. Exista diferite tipuri de poduri care servesc unor anumite scopuri si sunt adaptate pentru diferite situatii. Tipul poate varia depinzand de functia podului, de natura terenului unde podul este construit si ancorat, de materialul folosit pentru realizarea sa si de fondurile disponibile pentru constructia acestuia.

Istoria podului

Primele poduri au fost create de insasi mama natura – un simplu bustean cazut peste un parau sau cativa bolovani cazuti intr-un rau. Primele poduri construite de om probabil au fost realizate din busteni sau scanduri si eventual pietre folosind un aranjament simplu de suport si traversa. Cativa din bastinasii americani foloseau pari de copac sau de bambus pentru a traversa mici pesteri si puturi si pentru a trece dintr-un loc intr-altul. O forma comuna de fixare a betelor, a bustenilor si a ramurilor de foioase implica folosirea unor trestii lungi sau a altor fibre recoltate tesute impreuna pentru a forma o franghie de legatura capabila sa lege si sa tina impreuna materialele folosite in podurile timpurii.

Podul Arkadiko este unul din cele patru poduri miceniene cu arc corbel care fac parte din fosta retea de drumuri realizata pentru trecerea carelor de razboi, drum ce lega Tirintul de Epidaurus in Peninsula Peloponez din Grecia. Datand din Epoca Bronzului a Greciei (secolul XIII i.Hr.), este unul din cele mai vechi poduri cu arc inca existente si utilizabile. Multe poduri cu arc din piatra, inca intacte, din Era Elenistica, pot fi gasite in Peninsula Peloponez din sudul Greciei.

Cei mai mari constructori de poduri din Antichitate au fost romanii. Acestia au construit poduri cu arc si apeducte care puteau rezista in conditii pe care constructiile anterioare nu le suportau. Unele dintre acele constructii rezistente mai sunt si astazi in picioare, un exemplu fiind Podul Alcantara, construit peste Raul Tagus din Spania. Romanii foloseau si ciment, ceea ce a redus variatiile de rezistenta gasite in piatra naturala. Podurile din caramida si mortar au fost construite dupa Epoca Romana deoarece tehnologia pentru ciment s-a pierdut si redescoperita ulterior.

In scrierea lui Kautilya, “Arthashastra”, sunt mentionate contructiile de poduri si baraje. In China cel mai vechi pod de piatra inca existent este Podul Zhaozhou construit intre anii 595 – 605, in perioada Dinastiei Sui.

In Europa, podurile cu arc segmentar dateaza cel putin din perioada Podului Alconetar (secolul II d.Hr.), iar un pod enorm din Era Romana este Podul lui Traian construit in anul 105. Acesta a fost construit din lemn si piatra si traversa Dunarea, in apropierea oraselor Kladovo din Serbia si Drobeta-Turnu Severin din Romania. Arhitectul podului a fost Apollodor din Damasc, grecul construind podul pentru deplasarea trupelor romane in razboiulimpotriva Daciei. Cu o lungime totala de 1135 de metri Podul lui Traian si-a pastrat renumele de cel mai lung pod din lume timp de mai bine de 1000 de ani. Ulterior, superstructura a fost distrusa de catre succesorul lui Traian, Imparatul Hadrian, acesta incercand sa protejeze imperiul de invaziile barbarilor de la nord de Dunare.

Podurile cu cabluri, un tip simplu de pod suspendat, au fost folosite de catre civilizatia incasa in Muntii Anzi din America de Sud, potrivite pentru conlonizarea europeana din secolul al XVI-lea.

In timpul secolului XVIII au fost multe inovatii in proiectarea podurilor de lemn realizate de Hans Ulrich, Johannes Grubenmann si altii. Prima carte despre ingineria podurilor a fost scrisa de catre Hubert Gautier in anul 1716. O descoperire majora in tehnologia podurilor a venit odata cu realizarea Podului de Fier din Coalbrookdale, Anglia din anul 1779. Pentru prima data s-a folosit fonta la arce pentru a trece Raul Severn.

Odata cu Revolutia Industriala din secolul XIX, sistemele de structuri din fier forjat au fost dezvoltate pentru podurile mai mari, dar fierul nu avea o rezistenta la rupere care sa suporte incarcaturi mai mari. Odata cu aparitia otelului, care este foarte rezistent la rupere, au fost construite poduri mult mai mari, multe folosind ideile lui Gustave Eiffel.

In 1927 pionierul in sudura Stefan Bryla a proiectat primul pod sudat cu drum din lume, Podul Maurzyce, care mai tarziu a fost construit peste Raul Sludwia la Maurzyce langa Lowicz, Polonia in anul 1929. In 1995 Societatea de Sudura Americana a prezentat Poloniei “Premiul pentru o Structura Sudata Istorica” pentru pod.

Unul din cele mai importante poduri din Romania este Podul “Anghel Saligny”. Construit intre anii 1890 si 1895 de catre arhitectul al carui nume il poarta, podul a fost realizat din structuri de grinzi cu zabrele si leaga orasele Cernavoda si Fetesti traversand Fluviul Dunarea si Bratul Borcea. Podul, numit inainte Podul “Regele Carol I”, a servit pentru traficul feroviar si a legat zona Dobrogei cu partea centrala si de vest a tarii. Cu o lungime de peste 4000 de metri, din care 1662 de metri peste Dunare si 970 de metri peste Bratul Borcea, la finalizarea sa podul a fost cel mai lung pod din Europa si al treilea din lume. In zilele noastre Podul “Anghel Saligny” este scos din uz, fiind inscris in Registrul National al Monumentelor Istorice. Langa acest pod a fost construit un nou pod mai complex care serveste atat traficului feroviar cat si celui complex, numit Podul Cernavoda, inaugurat in anul 1987.

Podurile vor fi mereu o necesitate pentru a traversa ape, vai si alte locatii pentru a putea trece dintr-un loc intr-altul, iar inginerii continua sa dezvolte aceste structuri incercand sa le faca mai rezistente, mai mari si sa sustina fluxuri de trafic cat mai mari.

Acum ati aflat cine a inventat podul si care este istoria acestei inventii. Speram ca acest articol vi-a satisfacut dorinta de cunoastere si vi-a imbogatit cunostintele.