Cine a inventat surubul?

Surubul

Surubul este un obiect caracterizat printr-o creasta in forma de spirala amplasata in jurul unui cilindru. Cele mai comune folosinte ale surubului sunt prinderea a doua obiecte unul de celalalt si pozitionarea obiectelor. Majoritatea suruburilor au un cap ce poate avea increstat o linie, o cruce, un hexagon etc. pentru a putea fi insurubate cu ajutorul surubelnitelor sau poate avea o forma specifica pentru a putea fi insurubat cu ajutorul unor chei.

Istoria surubului

In timp ce ipotezele recente ii atribuie Surubul lui Arhimede regelui Asiriei, Sennacherib, descoperirile arheologice si dovezile pictografice apar doar din perioada elenistica, iar majoritatea punctelor de vedere pun dispozitivul ca fiind o inventie greceasca, cel mai probabil din secolul III i.Hr. realizata de insusi Arhimede. Totusi, dispozitivul este asemanator unui surub si nu este un surub in adevaratul sens al cuvantului.

Ideea de a folosi suruburi pentru a fixa doua componente individuale provine inca din Antichitate, dar aceste obiecte nu erau gandite pentru uzul zilnic. In acea perioada suruburile serveau mai mult pentru asigurarea obiectelor de podoaba care nu trebuiau sa se piarda. Abia in Evul Mediu, odata cu armurile de cavaler asamblate prin insurubare, si-a gasit surubul o raspandire mai mare si la sfarsitul secolului al XVIII-lea a devenit produs in masa.

Primii pasi in dezvoltarea surubului i-au realizat fratii Job si William Wyatt din Staffordshire, Regatul Unit, care au patentat in anul 1760 o masinarie pe care o putem numi cel mai corect o “masina de suruburi”.

Din cauza ca la suruburile uzuale cu cap crestat surubelnita aluneca relativ usor din fanta, americanul J.P. Thomson a brevetat in anul 1933 un surub cu amprenta in cruce, in care surubelnita se autocentra, astfel crescand siguranta si puterea de insurubare.

In anul 1936, fabrica “Bauer&Schaurte” din Beckingen an der Saar a scos pe piata un surub care avea in loc de obisnuita crestatura in linie sau cruce un locas hexagonal. Compania a numit produsul “Innensechkantschraube Bauer Und Schaurte” sau pe scurt “Inbus”. Cheia Inbus special coneputa distribuie forta mult mai bine decat o surubelnita in cruce, exercitand astfel o rasucire de zece ori mai mare.

Fantele surubului obisnuit cu amprenta in cruce se ingusteaza pe adancime, astfel surubelnita poate iesi afara la desurubare si se poate autodistruge. Similar si in cazul surubului cu cap crestat daca surubelnita nu este suficient de bine apasata. In anii 1960 compania “Phillips” a scos pe piata surubul Pozidriv, cu amprenta in cruce, usor modificabila, care a redus semnificativ aceasta problema.

In zilele noastre suruburile sunt foarte folosite in domeniul constructiilor si au devenit foarte populare datorita rezistentei si fortei de prindere. Acest mic obiect a devenit de neinlocuit fiind folosit si de oamenii de rand la cate o reparatie usoara.

Acum ati aflat cine a inventat surubul si de cand dateaza aceasta inventie. Speram ca acest articol vi-a satisfacut dorinta de cunoastere si vi-a imbogatit cunostintele.