Cine a inventat asfaltul?

Asfaltul

Circulam pe sosele de asfalt cu automobilele, Zonele pietonale sunt majoritatea realizate cu asfalt. Este un produs pe cat de simplu pe atat de important pentru omenire. Asfaltul, ocazional cunoscut ca bitum, este o forma a petrolului lichida sau semisolida, lipicioasa, neagra si foarte vascoasa. Poate fi gasit in depozite naturale sau poate fi rafinat. Utilizarea primara (70%) a asfaltului este in constructia drumurilor, unde este folosit ca adeziv sau liant combinat cu particule de agregate pentru a crea beton asfalt. Alte utilizari principale ale asfaltului sunt produsele care folosec bitumul pentru a le a asigura impermeabilitatea, inclusiv in productia de carton gudronat si pentru sigilarea acoperisurilor plate.

Istoria asfaltului

Biblia mentioneaza la “Geneza 6:14” ca Noe a folosit bitum pentru a realiza impermeabilitatea Arcei in anul 2370 i.Hr. Folosirea asfaltului/bitumului, pentru realizarea impermeabilitatii si ca un adeziv, dateaza cel putin din mileniul V i.Hr. din comunitatea timpurie de pe Valea Indusului din Mehrgarh, unde a fost folosit pentru cosurile in care strangeau recoltele.

In Orientul Mijlociu Antic, sumerienii foloseau depozite de asfalt natural drept mortar la zidurile de caramida si de piatra, pentru a cimenta parti de scuplturi, pentru sigilare si pentru impermeabilizare. Istoricul grec Herodot a spus ca afaltul fierbinte a fost folosit ca mortar pentru zidurile Babilonului.

In unele versiuni ale “Genezei” din Biblie, numele substantei folosite pentru consolidarea zidurilor de caramida ale Turnului Babel este tradus ca si “bitum”, in timp ce alte traduceri folosesc cuvantul “smoala”. Un tunel de un kilometru ce trece pe sub Raul Eufrat din Babilon de pe timpul Reginei Semiramis (aproximativ 800 i.Hr.) a fost construit din caramizi arse acoperite cu asfalt folosit ca agent de impermeabilizare.

Asfaltul/bitumul a fost utilizat de egipteni pentru a imbalsama mumiile. Persanii foloseau cuvantul “moom” pentru asfalt care inseamna “mumie”. Sursa primara de asfalt a egiptenilor era Marea Moarta pe care romanii o cunosteau ca “Palus Asphaltites (Lacul de Asfalt)”. In jurul anului 40, Dioscoride a descris materialul din Marea Moarta ca fiind bitum iudeic si a notat alte regiuni din zona unde putea fi gasit.

La 100 de ani dupa Caderea Constantinopolului din 1453, Pierre Belon a descris in lucrarea sa, “Observatii” din 1553, faptul ca in Dubrovnik s-a folosit “pisasfalt”, o combinatie de smoala si bitum, pentru gudronarea navelor care erau mai apoi eportate intr-o piata din Venetia unde puteau fi cumparate de oricine.

In anul 1796, in localitatea engleza Sunderland, un pod din lemn a fost prevazut pentru prima data cu un start de astfalt. Inca inainte de acesta trotuarele din Paris si din alte orase au fost asfaltate. O editie a revistei “Mechanics Magazine” din 1838 scrie despre o utilizare timpurie a asfaltului in Franta. Una din primele utilizari ale asfaltului in Franta a fost asternerea a peste 20 000 de metri patrati de asfalt in Place de la Concorde din Paris, in anul 1835. In 1851 o bucata de sosea pentru trafic la distanta mare catre Paris, lunga de 78 de metri, a fost dotata cu primul strat de asfalt.

Cea mai mare utilizarea a asfaltului/bitumului este pentru productia de beton asfalt folosit pentru pavarea drumurilor. Materialul beton asfalt este in general compus din 5% ciment de asfalt/bitum si 95% agregate (piatra, nisip si pietris). Datorita vascozitatii ridicate, cimentul de asfalt/bitum trebuie incalzit pentru a putea fi amestecat cu agregatele la o fabrica de amestecare a asfaltului. In SUA exista aproximativ 4000 de astfel de fabrici si un numar similar si in Europa.

Acum ati aflat cine a inventat asfaltul si unde este acesta folosit. Speram ca acest articol vi-a satisfacut dorinta de cunoastere si vi-a imbogatit cunostintele.