Cine a inventat cardul de credit ?

Cardul de credit este un card de plata emis catre utilizatori drept un sistem de plata. Acesta permite detinatorului de card sa plateasca pentru bunuri si servicii depinzand de promisiunile sale pentru a restitui suma de bani folosita. Emitentul cardului creaza un cont si ofera o linie de credit consumatorului (utilizatorului) de unde acesta se poate imprumuta pentru a plati anumite bunuri sau servicii.

Cardurile de credit sunt un comfort modern astazi, dar istoria celor mai vechi carti de credit, dateaza de de cateva sute de ani. Astazi, companiile mari, precum Discover, Visa, Mastercard si American Express sunt o priveliste comuna. Conceptul de a folosi un card de credit pentru a achizitiona bunuri si servicii, nu este ceva nou. Milioane de americani detin in prezent o forma de datorii la cardul de credit. In timp ce cardurile de credit pot crea mai multe datorii pentru multe gospodarii, acestea sunt, totusi, o modalitate convenabila de a face cumparaturi, si pot servi oamenii , in caz de urgenta. Cu mult timp in urma, oamenii stiau ca utilizarea creditelor era un instrument util pentru cei care au nevoie de ceva imediat, iar istoria cardurilor de credit arata cat de departe a ajuns industria.

Istoria cardului de credit

Conceptul folosirii unui card pentru cumparaturi a fost descris in anul 1887 de catre Edward Bellamy in romanul sau utopic “Looking Backward”. Bellamy a folosit de sase ori in romanul sau termenul de “card de credit”, desi se referea mai mult la un card pentru cheltuirea dividentelor cetateanului de la guvern decat pentru imprumuturi de bani.

Inca din anii 1800 consumatorii si comerciantii faceau schimburi de bunuri prin conceptul creditului folosind monede de schimb si placute de taxare drept valuta. Abia acum o jumatate de secol plata cu o bucata de plastic asa cum o stim noi astazi a devenit un mod de viata.

Inainte ca marile companii si banci sa emita carduri de credit reale, comerciantii si alti furnizori ofereau linii de credit pentru clientii lor. La inceputul anilor 1900 companiile petroliere si magazinele universale au inceput sa emita propriile carduri de proprietar. Acestea erau acceptate doar pentru companiile care le-au emis si doar in locatii limitate. Initial, cardurile i-au salvat pe producatorii de petrol, in scopul de a oferi credite pentru actionari si, pentru cei interesati, pentru obtinerea de terenuri. Bacanii mici si magazine au urmat exemplul si au oferit linii de credit pentru clientii care aveau posibilitatea sa dovedeasca intr-un fel ca datoria putea fi rambursata. In timp ce cardurile de credit moderne sunt in general folosite pentru comoditati, predecesoarele lor au fost vazute ca o modalitate de a crea loialitatea clientelei si pentru imbunatatirea serviciilor pentru clienti.

In anul 1921, compania “Western Union” a inceput sa emita carduri de taxare pentru clientii sai fideli. Aceste carduri erau imprimate, la acea vreme, pe cartele de hartie. In 1938 mai multe companii au inceput sa accepte fiecaruia intre ele, iar in anii 1940 companiile petroliere din SUA foloseau cardurile pentru a vinde combustibil si alte produse bazate de petrol unui numar tot mai mare de detinatori de automobile.

Primul card bancar inventat a fost inventat de catre John Biggins in anul 1946, pe care l-a denumit “Charg-It”. Biggins a fost un bancher care traia in Brooklyn, New York si a venit cu un sistem mai direct si usor pentru credit. Atunci cand un client utiliza cardul pentru o cumparare, factura era trimisa bancii lui Biggins. Banca rambursa comerciantului suma respectiva si incasa plata de la client. Problemele erau ca proprietarii cardurilor trebuiau sa aiba un cont deschis la banca lui Biggins, iar cumparaturile se puteau face doar local. In anul 1951 a aparut primul card de credit bancar la Banca Nationala Franklin din New York, care, de asemenea, putea fi folosit doar de detinatorul unui cont in banca respectiva.

Urmatorul pas in industria cardurilor de credit a fost cardul “Diners Club”, inventat in 1949. Se spune ca acest card de credit a aparut atunci cand un om de afaceri pe nume Frank McNamara a iesit pentru a lua o cina importanta. In timp ce el era deja plecat, si-a dat seama ca si-a uitat portofelul acasa si s-a aflat in imposibilitatea de a plati cina. Intr-un fel, a reusit sa plateasca, dar a venit cu ideea ca trebuie sa existe si alternative la platile in numerar. Curand, el s-a apucat de lucru, impreuna cu partenerul sau de afaceri si au dezvoltat cardul “Diners Club”. Pana in 1951, peste 20.000 de oameni detineau un card “Diners Club”, acesta fiind folosit mai ales pentru a plati masa la diferite localuri si pentru divertisment. A fost cunoscut ca un card de taxare, ceea ce inseamna ca detinatorul trebuia sa ramburseze creditul complet in fiecare luna.

In toata istoria cardurilor de credit, “American Express” a fost prima companie care a folosit plastic pentru carduri, in loc de hartie sau carton.“American Express” a fost in existenta inca din 1850, fiind printre primele companii care au emis carduri de taxare, dar nu a fost pana in 1987 cand a introdus primul card de credit care permitea clientilor sa plateasca creditul in timp si nu la fiecare sfarsit de luna.

Astazi, bancile si corporatiile din intreaga lume emit carduri de credit pentru oameni si sunt, probabil, cea mai comuna forma de plata din lume. Orice, de la bilete de avion la produse cosmetice si alimente, pot fi achizitionate cu un card de credit. Internetul a extins utilizarea de carduri de credit si mai mult, ceea ce le face numarul unu ca metoda de plata preferata alternativa numerarului.

Acum ati aflat cine a inventat cardul de credit si de ce este o inventie atat de importanta. Speram ca acest articol vi-a satisfacut dorinta de cunoastere si vi-a imbogatit cunostintele.