Cine a inventat dansul?

Dansul

Dansul este arta miscarii corpului, adesea fiind o miscare ritmica si pe muzica, folosind pasi si gesticulatii prescrise sau improvizate. “Un dans” reprezinta orice secventa prescrisa de astfel de miscari, a unei evolutii pe muzica sau a unui eveniment unde are loc o asemenea evolutie. Dansul se poate referi si la o forma de comunicare nonverbala recunoscuta de animale precum dansul albinelor sau tipar comportamental precum dansul de imperechere.

Dansul poate fi categorisit si descris in diferite feluri. Poate fi analizat doar pentru coregrafia sa, pentru repertoriul miscarilor sau poate fi clasificat in concordanta cu timpul si locul de origine. Totusi, studiile au dezvaluit multe similaritati in multe timpuri si locuri diferite.

O diferenta importanta poate fi trasa intre dansul teatral si cel participatoriu, dar aceste doua categorii nu sunt complet separate, fiecare imprumutand una de la cealalta. Dansatorii din societate pot deveni dansatori profesionisti sau cel putin la nivel competitiv si sunt urmariti de milioane de oameni. Ambele categorii pot avea si functii speciale, adica pot fi dansuri ceremoniale care au loc doar o data pe an, acestea fiind destinate ca dansuri erotice, dansuri de razboi sau dansuri sacre sau liturgice. Astfel de dansuri permit expresii emotionale si invocatii.

Istoria dansului

Se pare ca practicarea dansului provine inca din Epoca Pietrei. Dupa ce omul a inceput sa creeze muzica, se pare ca i-a venit sa ideea sa se si miste ritmic pe aceasta. Dovezi arheologice ale dansului timpuriu includ picturi vechi de peste 9000 de ani vechime descoperite in India la Adaposturile de Piatra din Bhimbetka si picturi de pe peretii mormintelor egiptene din care sunt deprinse figuri dansand si care dateaza din jurul anului 3300 i.Hr.

Inainte de inventia limbilor scrise, dansul era o metoda mult mai importanta de a transmite povestile de la o generatie la alta. Folosirea dansului in stari de transa extatica si ritualuri de vindecare, precum cele din culturile de astazi din padurile tropicale braziliene pana in Desertul Kalahari, este considerat un alt factor timpuriu.

Plato, Aristotel, Plutarh si Lucian au facut referiri la dansurile grecesti (horo). Biblia si Talmudul fac referiri la multe evenimente legate de dans si contin peste 30 de notiuni diferite ale dansului.

Pe vasele de ceramica chinezesti care dateaza din perioada Neoliticului sunt desenate grupuri de oameni dansand intr-o linie tinandu-se de maini. Cel mai vechi cuvant chinezesc care insemna “dans” poate fi observat pe oasele oracol. Dansul primitiv din China Antica a fost asociat cu vrajitoria si ritualurile samanice.

In timpul mileniului I i.Hr., in India, multe texte erau compuse pentru codifica aspecte ale vietii de zi cu zi. “Natayasharstra” (literar “textul dramaturgiei”) a lui Bharata Muni este unul din aceste texte timpurii. In mare parte se refera la drama, in care dansul joaca un rol important in cultura indiana. Clasifica dansul in patru tipuri – secular, ritual, abstract si interpretativ – si in patru varietati regionale. Textul elaboreaza diferite gesturi ale mainilor (mudras) si clasifica miscarile diferitelor membre, a pasilor si altele. Din aceste inceputuri s-au nascut diferitele stiluri clasice cunoscute astazi.

Multe forme ale muzicii si a dansului au fost create una pentru cealalta si au fost interpretate impreuna. Dezvoltarea asociata a continuat de-a lungul timpului producand un cuplu de forme dans-muzica precum jig, vals, tango, disco sau salsa. Unele genuri muzicale au forme paralele de dans precum este muzica baroca si dansul baroc, altele, precum muzica clasica si baletul clasic, s-au dezvoltat separat. Desi dansul este adesea acompaniat de muzica, poate fi interpretat si fara aceasta sau poate produce propriile sale acompaniamente precum in step. Atunci cand este interpretat pe muzica, dansul poate fi sau nu in timp cu muzica (in sincronizare cu ritmul muzicii).

La baza dansului se afla trei elemente, trei stalpi de sustinere masivi, si anume dansatorul, instructorul si coregraful. Cei trei sunt cei care duc dansul la nivel de arta.

Dansatorii profesionisti sunt de obicei angajati pe contract sau pentru reprezentatii sau productii particulare. Viata profesionala a dansatorului este in general insotita de situatii ce se schimba constant, presiuni competitive si salarii scazute. Dansatorii profesionisti trebuie adesea sa-si suplimenteze veniturile pentru a atinge o stabilitate financiara.

Instructorii se axeaza adesea pe pregatirea si instruirea dansatorilor. De obicei sunt oameni cu experienta in formele de dans pe care le predau. Instructorii pot fi liberi profesionisti sau angajati de scoli de dans sau institutii care au programe de dansuri.

Coregraful este “creierul” unei companii de dans. El este cel care gandeste miscarea fiecarui dansator in parte, miscarea scenica, punerea in scena a spectacolului, de la dansatori la lumini, decor etc. Coregrafia trebuie imaginata si pusa la punct inainte de a incepe pregatirea dansatorilor si trebuie realizata astfel incat spectatorii sa fie captivati de ceea ce urmareasc. Coregrafii sunt persoane cu studii de universitate in coregrafie si sunt adesea angajati pentru proiecte particulare sau lucreaza pentru o anumita companie de dans.

Fara o coregrafie buna nu se poate realiza un spectacol bun, dar fara un dansator bun coregrafia nu se poate realiza, iar un dansator este bun atunci cand instructorul sau il pregateste la un nivel inalt. Deci cele trei elemente de baza a unui spectacol sunt menite sa functioneze in armonie si in stransa legatura una cu cealalta. Bineinteles, un spectacol reusit are nevoie de o buna organizare si coordonare in culise, aici lucrand zeci de oameni care indeplinesc functii importante, fie acestea cat de mici. Muzica este si ea un element de baza. Aici coregraful isi impune din nou autoritatea si decide ce melodii sunt necesare si daca este necesara muzica in spectacolul sau.

Dansul a ajuns de la o forma simpla de exprimare la nivel de arta, fiind singura forma de arta in care omul insusi este materia din care este realizata. Indiferent de natura omului, de rasa sau de nationalitatea acestuia, dansul este iubit de toti, fiecare dintre noi oferind cate o miscare, de multe ori naturala, pe ritmurile muzicii.

Acum ati aflat cine a inventat dansul si cum s-a dezvoltat acesta din cele mai vechi timpuri pana in zilele noastre. Speram ca acest articol vi-a satisfacut dorinta de cunoastere si vi-a imbogatit cunostintele.