Cine a inventat electroencefalografia - Inventatorul electroencefalografiei

Electroencefalografia

Electroencefalografia (abreviat EEG) este o metoda electrofiziologica de explorarea a sistemului nervos central care se ocupa cu inregistrarea activitatilor electrice (a biocurentilor campurilor transcraniene) la nivelul tegumentelor si redarea grafica a acestora se numeste

Istoria electroencefalografiei este detaliata de Barbara E. Schwartz in “Electroencefalografie si Neuropsihologie Clinica”. In 1875, Richard Caton (1842 – 1926), un fizician din Liverpool, si-a prezentat descoperirile in “Jurnalul Medical Britanic” despre fenomenele electrice din emisferele cerebrale expuse ale iepurilor si maimutelor. In 1890, psihologul polonez, Adolf Beck, a publicat o investigatie a activitatii electrice spontane a creierului iepurilor si al cainilor care includea oscilatii ritmice alterate de lumina.

In anul 1912, psihologul rus Vladimir Vladimirovich Pravdich-Neminsky a publicat prima electroencefalografie animala si potentialul evocat de mamifer, mai exact la caine. In 1914, Napoleon Cyubulski si Jelenska Macieszyna au fotografiat inregistrarile electroencefalografiei unor convulsii induse experimental.

Psihologul si psihiatrul german, Hans Berger (1873 – 1941) a inregistrat prima electroencefalografie umana in anul 1924. Dezvoltand lucrarile anterioare realizate pe animale de catre Richard Caton si altii, Berger a inventat si electroencefalograma (denumind aparatul dupa el), o inventie descrisa ca fiind “una din cele mai surprinzatoare, remarcabile si memorabile evolutii din istoria neurologiei clinice”. Descoperirile sale au fost confirmate intai de savantii britanici Edgar Douglas Adrian si B.H.C. Matthews in 1934 si au fost dezvoltate de cei doi.

In 1934, Fisher si Lowenback au demostrat pentru prima data tepii epileptiformi. In 1935, Gibbs, Davis si Lennox au descris valuri de tepi interictali si sablonul absentei convulsiilor clinice de trei cicluri pe secunda, ceea ce a marcat inceputurile domeniului electroencefalografiei clinice. Ulterior, in 1936, Gibbs si Jasper au raportat tepii interictali ca o semnatura focala a epilepsiei. In acelasi an s-a deschis primul laborator de electroencefalografie la Spitalul General din Massachusetts.

Franklin Offner (1911 – 1999), profesor de biofizica la Universitatea “Northwestern”, a dezvoltat un prototip de electroencefalograma ce incorpora un scriitor cu cerneala piezoelectric numit “Crystograf” (intregul aparat a fost cunoscut sub denumirea de “Dynograf Offner”).

In anul 1947 a fost fondata Societatea Americana de Electroencefalografie si a avut loc primul Congres International de Electroencefalografie.

In anii 1950, William Grey Walter a dezvoltat un adjunct al EEG-ului numita topografie EEG, care permitea cartografierea activitatii electrice de la suprafata creierului. Aceasta s-a bucurat de o scurta perioada de popularitate in anii 1980 si parea promitatoare pentru domeniul psihiatriei. Nu a fost nicioadata acceptata de neurologisti si a ramas doar o unealta primara de cercetare.

Electroencefalografia este cel mai des utilizata pentru depistarea si diagnosticarea epilepsiei, care cauzeaza anormalitati clare in inregistrarile electroencefalogramei. Este folosita si pentru a diagnostica tulburari de somn, come, encefalopatii si morti cerebrale. EEG-ul a fost inainte prima metoda de diagnosticare a tumorilor, a atacurilor cerebrale si ale altor tulburari cerebrale focale, dar folosinta acesteia a scazut odata cu aparitia tehnicilor de vizualizare anatomica de inalta rezolutie precum RMN-ul sau tomografia computerizata. In ciuda rezolutiei spatiale limitate, EEG-ul continua sa fie o unealta valoroasa pentru cercetare si diagnoza, in special unde este nevoie de o rezolutie temporala la milisecunda (imposibil la RMN sau tomografie computerizata).

Acum ati aflat cine a inventat electroencefalografia si cu ce se ocupa aceasta stiinta. Speram ca acest articol vi-a satisfacut dorinta de cunoastere si vi-a imbogatit cunostintele.